luni, 8 octombrie 2012

Savarine

De cite ori intrind intr-o cofetarie nu v-au facut cu ochiul, tentante, apetisantele prajituri?
V-ati gindit ca ati putea sa le pregatiti chiar voi?
Pentru mine a venit provocarea cind am gasit formele in magazin .
Un timp au stat "uitate" in dulapul din bucatarie.
Apoi, pentru ca urma o zi speciala, m-am gindit sa imi surprind familia cu "ceva bun".
Si m-am pus pe treaba.
Am luat cartea mea de capatii, la fel de "batrina" ca mine, si am cautat reteta.





Am pregatit:                                                                             
- 5 oua
- 5 linguri de zahar
- 5 linguri de pesmet
- 1 lingura rasa de faina
- unt pentru uns formele
- doua pahare smintina de separator pentru frisca
- un plic de zahar pudra cu aroma de vanilie Dr. Oetker
iar pentru sirop:
- un pahar cu apa
- un pahar cu zahar
- esenta de vanilie, cuisoare, scortisoara
Pentru ornat am folosit ciocolata lichida si dulceata de cirese albe

Am separat galbenusurile de albus.
In vasul cu galbenusuri am adaugat zaharul si esenta de vanilie frecind pina s-au albit si au crescut in volum.
Am adaugat pesmetul

si faina amestecind pina s-au incorporat.

Albusul l-am batut spuma si l-am pus peste crema de mai sus amestecind cu o lingura usor (nu folositi mixerul) pina ce compozitia a devenit spumoasa si omogena.

In fiecare forma am pus o picatura de unt si am uns bine apoi am pudrat cu un praf de faina.

Am pus compozitia cu lingura in toate formele

dupa care am pus tava in cuptor la foc potrivit pentru cca. 20 de minute (veti vedea ca vor lua o culoare aurie).


Intre timp am pregatit siropul intr-un vas la foc mic, amestecind toate ingredientele pentru sirop - zahar, apa, coaja rasa de lamiie, zeama de la o jumatate de lamiie, esente, scortisoara si cuisoare - pina ce s-a topit tot zaharul si a dat doua - trei clocote.

Am scos formele din cuptor si le-am lasat sa se raceasca, la fel si siropul.
Pe urma le-am scos din forme, le-am asezat pe un platou cu fata in jos si am taiat un capacel pe trei sferturi.
Am turnat sirop cu lingura pina s-au imbibat bine.
Intre timp, cit le-am lasat sa absoarba tot siropul, am pregatit frisca, amestecind smintina cu zaharul pudra pentru cca. 5 minute la viteza mica.

Ridicind usor capacelul am pus frisca pe fiecare forma, din abundenta.
Inainte sa las capacelul am adaugat din dulceata cite o cireasa si un pic din siropul ei.



Rezultatul? Un deliciu!


7 comentarii:

  1. Mi-ai inseninat aceasta zi ploioasa. Arata atat de bine. In weekend mi-au facut cu ochiul savarinele la o cofetarie si ma gandeam sa incerc si eu sa fac. Acum voi folosi reteta ta. Multumesc.
    Nu am inteles insa chestia cu "smantana pentru separarea frisca".
    O sapatamana superba.

    RăspundețiȘtergere
  2. In primul iti rind multumesc pentru vizita.
    Raspunsul meu referitor la nedumerirea ta legata de smintina de separator la care fac referire este urmatorul: smintina de separator este o smintina obtinuta printr-un procedeu mecanic de centrifugare, rezultind o smintina dulce datorita racirii rapide din timpul procesului de smintinire, absolut ideala pentru frisca. Smintina obtinuta prin procedee manuale are un grad ridicat de aciditate datorita imposibilitatii racirii rapide, ceea ce ii confera un gust putin acrisor, in plus este mai untoasa asa incit se taie mai repede cind incercam sa o transformam in frisca. Eu gasesc smintina de separator in piata si ii adaug doar zahar pudra vanilat Dr Oetker, dupa preferinta.
    Sper ca ti-am oferit toate detaliile si astept sa imi spui daca ti-au reusit savarinele.
    P.S. Nu te stresa. Lucreaza cu incredere, este o prajitura taaaare usoara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi mult de lamurire. Inca nu m-am obisnuit cu produsele din tara. Daca imi reusesc si mie iti scriu. Pup.

      Ștergere
  3. Avind in vedere si luind in considerare ca ai facut 12 savarine si nu m-ai invitat la degustat... cum ar spune fetita mea, "iti ordon" (hi, hi) sa expediezi imediat jumatate din ele, ca daca ma supar le sustrag pe toate... Acum chiar mi-ai facut pofta si mi-am adus aminte ca n-am mai facut de mult timp... Tot cu pesmet e si reteta mea de pe blog... Te pupicesc si nu plec cu mina goala, cu jumatate de tava da ?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer mi-ar fi placut sa le pot imparti cu tine si cu fetita ta. Cit despre reteta, este din cartea de bucate a Sandei Marin, o editie taare veche pe care o am de la mama mea. Foarte reusita, dealtfel. Iar fata mea "burticoasa" (vine barza :)) a fost taaare incintata de surpriza pe care i-am pregatit-o.

      Ștergere
    2. Da, daaa!!! Si lu' cocutza i-au placut taaare! Cum a zis tata, dupa o cina copioasa trantita in capul cocutzei, sa nu mai aiba loc in jacuzzi, mai pune-i si o basca cu savarina :P Asta pentru ca nu ma pot abtine sa nu mananc tot ce face mama bun! Doar ca nu prea mai e loc :))))

      Ștergere
  4. Sunt foarte gustoase aceste prajituri.Imi plac mult.Pupici!

    RăspundețiȘtergere