miercuri, 6 septembrie 2017

Skordalia cu conopida si nuci - σκορδαλιά με καρύδια και κουνουπιδια, πιατο για μερακληδες

Grecii au o expresie: πιατο για μερακληδες. In traducere: mancare pentru cunoscatori.
Radacina expresiei, cuvantul „μερακλης”, are un inteles comun atat in limba greaca, cat si in limba turca (meraklı) si, de asemenea, in araba ( مراق  - maraq) si se refera la o persoana cu un gust excelent pentru lucrurile de calitate, care stie sa aprecieze frumusetea, observand-o atat fizic cat si in forma relationala sau creativa.
Cum am spune noi, romanii, „oameni subtiri”.
De ce toata aceasta introducere?
Pentru ca astazi, intr-o dispozitie mai speciala, m-am decis sa pregatesc un aperitiv din bucataria greaca pe care doar cunoscatorii il comanda in restaurante, nefiind la fel de popular ca emblematicul tzatziki (τζατζίκι).
Skordalia sau skordhalia / skorthalia (σκορδαλιά, în limba greacă, de asemenea, numit αλιάδα) este un piure gros (sau sos) obtinut prin combinarea de usturoi zdrobit cu piure de cartofi sau de paine veche inmuiata si scursa, cu nuci ori migdale, frecat cu ulei de măsline pentru a obtine o crema, acesteia adaugandu-i-se la sfirsit otet.
Skordalia este echivalentul modern al anticului skorothalmi,  nume compus pleonastic din grecescul σκόρδο [skorðo] "usturoi" şi italianul agliata "usturoi", sau, poate, provensal - aïoli sau Catalană - allioli.
În Insulele Ionice, skordalia se consuma ca un fel de mancare principal, folosindu-se lamaie in loc de otet dar de obicei constituie o garnitura pentru pestele prajit sau fiert (în special cod sarat=bakaliar, μπακαλιάρος), sau alaturi de legume prajite (în special vinete si dovlecei), sau fierte (de obicei sfecla).
Varianta de skordalia pe care am incercat-o eu mi-a oferit o experienta inedita, fiind o combinatie de crema usturoiata de miez de piine cu nuca macinata in care m-am gandit sa incorporez conopida fiarta in locul cartofilor, si nu am gresit facand asta. 
La pachet cu inele de calamar pane si o bere rece aperitivul meu va transpune intr-un cadru estival, potrivit sezonului vacantelor, chiar daca despre acestea se poate vorbi acum la timpul trecut.






 Cantitatile ingredientelor sunt orientative insa necesare pentru obtinerea consistentei cremoase a sosului:
- 400 grame conopida
- 75 (max 100) grame miez de nuca
- 3 felii de paine alba, uscata
- o lingura zeama de lamaie
- 50 ml ulei de masline + 10 ml pentru tusa finala
- 5 grame oregano
- sare si piper dupa preferinta

Conopida se desface in buchetele si se pune la fiert in apa cu sare. Va fi gata cand se inteapa usor cu furculita. Atunci se scurge de apa in care a fiert si se lasa deoparte intr-o sita ca sa se raceasca si sa se elimine excesul de apa.

Se pun in cuva mixerului nucile curatate macinandu-le prin impulsuri repetate.

 Se adauga conopida,
 si painea uscata si taiata in cuburi potrivite omogenizand usor amestecul.
Maruntim usturoiul si il adaugam in compozitie.
Potrivim de sare, adaugam zeama de lamaie si piperul
apoi incepem sa turnam in fir subtire uleiul de masline amestecand continuu pana obtinem o pasta fina, lucioasa.
Se rastoarna crema obtinuta intr-un vas, se niveleaza putin cu dosul unei linguri apoi decoram cu ulei de masline si oregano.
Se depoziteaza pentru jumatate de ora la rece, in frigider, oferind timp compozitiei sa se inchege iar ingredientelor ragaz sa se combine armonios.



Savurati fiecare inghititura, stergeti spuma berii de pe buze cu varful limbii si retraiti momente placute petrecute in compania persoanelor dragi din viata voastra.

vineri, 4 august 2017

Inghetata cu sofran

Antidot pentru canicula: inghetata.
„ - Cum sa fie?
- Rece, cremoasa, gustoasa, ceva ce nu am mai mancat, ceva ce nu ai mai pregatit, ceva cu care sa ne surprinzi.”
Grea tema, dar nu imposibila!
Conditia, sa ai la indemana ingredientele ca sa nu fie nevoie sa dai piept cu urgia fierbinte.
Sunt bine pregatita la capitolul ingrediente de baza: smantana dulce, oua proapete, zahar aromat dar scotocesc dupa elementul surpriza.
Insir pe masa de lucru mastica de Hios, matcha, ceva fructe proaspete, dar nimic nu imi face cu ochiul.
Deja le-am incercat!
Imi rotesc privirea simtind o prezenta vibranta ce asteapta sa fie descoperita.
Imprastii plicurile cu scortisoara, cuisoare, foi de dafin, si degetele se opresc brusc: sofran.
Asta e!
De ce doar in pilaf?
De ce nu in inghetata?
Inghetata cu sofran - suna bine dar trebuie sa fie si buna. 
MAXIM de buna! 










Șofranul este stigmatul uscat rosu – portocaliu al unui anumit tip de floare denumita „Crocus stativus” care face parte din familia irisului. Există doar 3 stigmate în fiecare floare și trebuie recoltate cu grijă cu mâna imediat ce se deschide floarea. Este nevoie de aproape 70.000 de flori de crocus pentru a produce doar o jumătate de kilogram de șofran uscat. Ca atare se explică de ce este cel mai scump condiment din lume.
Șofranul are o aromă foarte subtilă, greu de descris dar si mai greu de substituit - florala, asemanatoare cu cea a mierii de albine, usor picanta sau comparabila cu cea a fanului proaspat. Sofranul este responsabil pentru acea culoare distinctă, galben strălucitor, pe care o capata preparatele in care este adaugat.

Originar din Marea Mediterană, sofranului i s-a atribuit si o legenda in mitologia greacă din care aflăm că frumosul muritor Krocos s-a îndrăgostit de nimfa Smilax, dar aceasta i-a respins avansurile şi l-a transformat într-o superbă floare purpurie, Crocus.
O altă legendă spune că zeul Hermes i-ar fi ranit faţa chipeşului Krocos cu un disc intr-o disputa iar picăturile de sânge care s-ar fi prelins din rana ar fi căzut pe o floare frumoasă de culoare mov aprins cu trei stigmate cărămizii ce au devenit simbolul delicateţei, al înnoirii şi al revigorării. 

Denumirea sofranului are la baza cuvantul „zafaran” din limba araba, însemnand "galben" şi este menţionat încă din anul 1500 î.Hr., atât în scrierile clasice, cât şi în Biblie, unde-l regăsim în Cântecul cântecelor al regelui Solomon (4:14). Celelalte derivate lingvistice provin din vechiul cuvânt francez safran, latinescul safranum şi englezescul safroun. 
Proprietățile sale de colorare au fost la fel de apreciate ca aroma sa unică. Numit și „aurul roșu”  sofranul era considerat un simbol al luminii, motiv pentru care hainele conducătorilor erau vopsite in cele mai vechi timpuri cu extractul stigmatelor de Crocus ce dădeau o culoare `galben soare`. În India, culoarea sa este considerată simbolul frumuseții și este culoarea oficială a robelor preotilor budiști.
Șofranul a fost folosit si pentru a inmiresma băile și sălile publice din Roma imperială iar faraonii şi regii egipteni il utilizau ca afrodiziac, in cantitati moderate, cunoscand faptul ca o cantitate mare poate produce moartea, acesta acţionând ca un narcotic. 

Beneficiile de sănătate ale șofranului
Sofranul conține compuși derivați din plante cunoscuți pentru proprietățile antioxidante, de prevenire a bolilor și de promovare a sănătății. Petalele șofranului contin uleiuri esențiale volatile, cel mai important fiind safranalul, care conferă șofranului o aromă distinctă de fân. 
De asemenea, conține alte carotenoide, inclusiv zeaxantină, licopen, α- și β-caroten. Acestea sunt antioxidanți importanți care ajută la protejarea organismului de stres indus de oxidanți, cancere, infecții și acționează ca modulatori imuni. 
Componentele active au multe aplicații terapeutice în medicamente tradiționale antiseptice, antidepresive, antioxidante, digestive, anti-convulsive.
Șofranul este o sursă bună de minerale cum ar fi cuprul, potasiul, calciul, manganul, fierul, seleniul, zincul și magneziul. Potasiul este o componentă importantă a fluidelor celulare și a organismului, care ajută la controlul ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Manganul și cuprul sunt folosite de organism ca și co-factori pentru enzima antioxidantă, superoxid dismutaza. Fierul este esențial pentru producerea de celule roșii în sânge. Planta este un remediu pentru stările febrile, reducerea crampelor, pentru ficat mărit, dar şi pentru calmarea nervilor. De asemenea, se pare că studii preliminare au arătat că o substanţă activă din şofranul indian, curcumina, poate ajuta la vindecarea cancerului de sân şi a prostatei.

Romanii au adus inițial șofranul în Anglia, si este cultivat în cantități mari în Essex, mai ales într-un oraș numit Saffron Walden, a cărui stemă include trei crocusuri de șofran. 
Deşi cele mai multe varietăţi din acest condiment se găsesc în Iran, cel mai mare exportator este Spania, unde musulmanii l-au introdus în secolul al VIII-lea împreună cu orezul și zahărul sub forma de condiment pentru mâncare şi băuturi.
Sofranul apare în bucătăria maură, mediteraneană și asiatică. Cea mai obișnuită funcție este aceea de a colora orezul, pilaful indian de pe mesele festive și risotto-ul Milanese, unde aroma sa delicată îl face să fie cea mai faimoasă mâncare de orez italiană. Se combină bine cu pește și fructe de mare, este ingredientul cheie din paella spaniolă, precum și din bouillabaisse. În Anglia, șofranul este probabil cel mai bine cunoscut pentru utilizarea sa în chifle de șofran Cornish, unde este asociat cu fructe uscate într-un tort cu drojdie.

Cum să utilizați șofranul
Aveți nevoie doar de câteva fire pentru a asezona și colora întregul fel de mâncare. Adăugați-le direct in farfurie, zdrobiti-l până veti obtine o pulbere fină într-un mojar dar cel mai ușor este sa inmuiati șofranul în apă (lichid de gatit) fierbinte. Succesul preparatului in care adaugati sofran va fi garantat daca il veti distribui uniform in compozitie.


Eliberez „campul de batalie” punand la locul lor in cutii condimentele ravasite.
Scot „arsenalul” ajutator: mixer, castroane, ingrediente si cutia in care la final voi depozita miraculoasa inghetata.
Randuiesc in ordinea folosirii:
- trei oua
- 1+1 plic (80 grame) zahar pudra vanilat Dr. Oetker
- 50 grame lapte
- un plic (0,12 grame) sofran
- o cutie (400 grame) smantana dulce (de separator)

Pentru inceput incalzesc laptele in cuptorul cu microunde pentru 30 de secunde dupa care rastorn  in el continutul plicului de sofran.




Pana se inmoaie sofranul separ galbenusurile celor trei oua de albusuri si adaug zaharul vanilat.


Omogenizez compozitia dupa care torn laptele cu sofran.
Asez vasul deasupra unei cratite in care fierbe apa (bain-marie) si amestec continuu pana ce amestecul se ingroasa, capatand consistenta ciulamalei.
Indepartez vasul de pe sursa de caldura si las sa se racoreasca.
In acest timp bat albusurile spuma tare.


Pregatesc si frisca, amestecand continutul unui plic de zahar pudra cu aroma de vanilie cu smantana dulce pana ce apar creste ferme.


Trec apoi sa asamblez inghetata rasturnand crema de ou si sofran peste frisca si incorporand-o cu miscari usoare pana voi obtine un amestec fin.


Adaug si albusurile spuma continuand sa amestec compozitia tot cu miscari usoare, de jos in sus si de la centru catre margini, asa incat sa conserv aerul din spuma de albus.


Rastorn totul la final intr-o cutie cu capac pentru congelator si, pentru a sublinia valoarea ingredientului principal - sofranul, decorez usor cu colorant alimentar de culoarea aurului.


Se depoziteaza in congelator pentru cel putin patru ore dupa care poate fi consumata.






Pot declara ca este o inghetata divina!

joi, 15 iunie 2017

Physalis cu iaurt grecesc, pastura proaspata si miere de acacia, cu fulgi de porumb cu miere de albine

Desi mi-a atras de nenumarate ori atentia printre fructele exotice facandu-mi cu ochiul aspectul sau inedit, artistic, necunoscandu-i calitatile si neavand habar asupra gustului sau, il programam mereu pentru o achizitie ulterioara, si il vedeam doar decorand un tort delicat.
L-am descoperit de curand intr-un raft de magazin, printre alte fructe pe care deja le combinam in forma deshidratata cu iaurtul. Mi-am spus: „acum e cazul” (!) si am strecurat un plic in cos. Acasa, google search si, „cireasa” fotogenica a crescut in ochii mei. Supranumită şi Cătina incaşilor (sau Ciresele de pamant), Physalis peruviana este denumirea oficială a fructului cu origini în America de Sud apreciat ca fiind  unul dintre cele mai gustoase fructe.Fructul comestibil are culoare portocalie, este rotund, usor lipicios la atingere, și este protejat intr-o capsula stravezie, creponată, de forma unui lampion chinezesc, care se usuca pe masura ce fructul se maturizeaza. Physalis este un fruct bogat în vitamine din complexul B, B12 fiind rar întâlnită în alte vegetale. De asemenea physalis are în compoziție vitamina P recunoscută pentru proprietățile anti-inflamatorii, anti-oxidante și anti-virale. Aceste fructe mai conțin vitamina A , iar cantitatea de vitamina C este dublă față de lămâie. Fructele Physalis au un conținut ridicat de proteină, aproximativ 16%, calciu, fier, fosforzaharuri. Bogate în carotenoide și polizaharide, aceste fructe ajută la îmbunătățirea sistemului imunitar.  De asemenea fructele physalis conțin 18 aminoacizi și toți cei 8 aminoazici esențiali.Melatonina din fruct previne bolile neurodegenerative la persoanele in varstă. Acest fruct mai este utilizat in tratarea si prevenirea cancerului, a leucemiei,  reumatismului, astmului, malariei, hepatitei, dermatitei, litiazei renale sau a gutei.Concluzionand, beneficiile fructului Physalis pentru sanatate sunt:
  • intarirea sistemul imunitar,
  • un excelent remediu natural pentru stres, depresie, oboseala fizica si psihica,     
  • previne imbatranirea celulelor si combate dezvoltarea celulelor canceroase,
  • stabilizeaza nivelul de zahar din sange, este benefic pentru toate tipurile de diabet,
  • scade nivelul colesterolului,
  • creste cantitatea de extrogen, fiind de ajutor in simtomele de menopauza,
  • purifica sangele si stimuleaza productia de celule rosii,
  • ajuta la dezvoltarea oaselor si a dintilor, este eficient in astm, sinuzita, in boli alergice, are actiune antireumatica pentru articulatii.    
  • sub forma de comprese cu infuzie de frunze si fructe constituie un excelent remediu in reumatism, guta, eriteme, furunculoza, rani, diferite afectiuni la nivelul pielii.
Calitatile sale curative il recomanda si in alimentatia directa, fructele coapte putand fi consumate ca atare sau se pot pastra si consuma uscate, sunt excelente preparate sub forma de dulceata, gem, marmelada, uscate isi pastreaza culoarea, sunt deosebite si aspectuoase folosite in decorarea produselor de patiserie, prajituri, torturi, rulade, diferite dulciuri.
Cum prea multe vorbe tind sa estompeze subiectul, sa pregatim aproape ingredientele si, lucrarea este pe jumatate facuta: Physalis cu iaurt grecesc, pastura proaspata si miere de acacia, cu fulgi de porumb cu miere de albine.




Pentru o portie avem nevoie de:
- 150 grame iaurt grecesc scurs
- o lingurita pastura
- o lingura Physalis deshidratat
- o lingura inele de porumb glazurate cu miere
- o lingurita miere de acacia (sau oricare miere care va place)

Combinati in straturi ingredientele uscate cu iaurtul decorand la final cu mierea de albine si cateva cereale.
Delicios, dietetic, revigorant!



luni, 12 iunie 2017

Dorada in stil mediteranean cu legume la gratar

Populatia zonei mediteraneene este renumita pentru o sanatate remarcabila, datorata stilului de viata echilibrat, generic denumit „dieta mediteraneana” - patrimoniu cultural valoros care include o atitudine pozitivă față de alimentație, sărbători, obiceiuri, produse specifice și relationari sociale destinse, prietenoase.
Cel mai important este faptul că alimentaţia popoarelor mediteraneene se bazează pe retete culinare simple, cu alimente puţin procesate şi pe porţii mici, stropite din belsug cu ulei de masline autohton.
Peștele reprezinta o parte importanta a dietei traditionale mediteraneene si este ușor de înțeles de ce.
Coaste nesfarsite, intinderi albastre valurite,  o clima subtropicala prietenoasa – aproape lipsita de zbuciumul furtunilor, ofera o motivatie suficienta pentru ca viata locuitorilor de pe tarmurile Mediteranei sa se invarta in jurul barcilor de pescuit.
Pescuiesc in scop comercial dar cei mai multi o fac din placere, si doar atat cat sa puna pestele proaspat pe masa familiei in fiecare zi.
Completat cu ingrediente simple, ierburi si legume mangaiate de un soare darnic, pestele este alimentul complet, infuzie sanatoasa compatibila cu placerea de a gusta mancaruri delicioase.
Calatori indragostiti de litoralul grecesc nu eram straini de gustul preparatelor culinare pe baza de peste, asa ca, atunci cand piata romaneasca si-a diversificat sortimentul si a fost posibil sa procuram din magazinele locale specii de pesti din Mediterana, nu am stat mult pe ganduri.
Din tot ce am incercat cel mai mult ne-a placut dorada pentru ca este grasuta si aromata si deosebit de gustoasa.
Nu ma complic cu retete sofisticate deoarece varianta de peste fript cu legume la gratar mi s-a parut ideala si de aceea o aduc in atentia voastra azi.
Mai am un motiv asupra caruia sunt foarte mandra sa va atrag atentia.
Am fost invitata sa particip la o campanie #IAmAFoodLover initiata de un renumit producator italian de ulei de masline,  #Filippo Berio.
Voi avea privilegiul de a ma numara printre bloggerii ce vor publica in revista on-line de pe site-ul producatorului #Filippo Berio dedicata bucatariei internationale, un loc unic in care vom afla secretele culturilor alimentare, bucătării, tendințe și evenimente din întreaga lume.
Daca cu alegerea speciei preferate de peste a fost mai usor, la alegerea uleiului a fost ceva mai complicat, fiind necesara o documentare aprofundata, avand in vedere ca doream reproducerea fidela a gustului cunoscut.
Mi-a fost de un real ajutor cadoul oferit de #Filippo Berio sosind la momentul potrivit ca sa pregatesc reteta mea cu rezultatul dorit.
M-au ajutat si informatiile oferite pe site-ul #Filippo Berio referitoare la sortimentele de ulei potrivite cu diverse preparate, cu carne, cu peste, pentru salate si chiar deserturi. pe care le produc si le comercializeaza cu succes in toata lumea.
Reteta de astazi este raspunsul meu afirmativ la invitatia de a participa la aceasta campanie.
Vorbim despre: Dorada in stil mediteranean cu legume, reteta preferata a familiei mele.




Portii: 2
timp de pregatire: 30 MINUTES
timp de gatire: 20-30 MINUTES

dorada in stil mediteranean cu legume la gratar

ingrediente:
·         2 Dorade de calibrul 300 – 400 grame
·         O vanata
·         Un dovlecel
·         Rosii cherry – 2 ciorchini
·         O ceapa rosie

Marinada pentru peste:
·         4 linguri ulei de masline ( #Filippo Berio Extra Virgin Olive Oil )
·         4 linguri zeama de lamaie
·         o lingurita sare de mare
·         o lingurita capere
·         o lingurita oregano
·         o lingurita rozmarin proaspat

Suplimentar pentru legume:
·         4 linguri ulei de masline ( #Filippo Berio Extra Virgin Olive Oil )
·     o lingurita sare de mare
·     o lingurita oregano




preparare:
-        Se curata pestele de solzi, se indeparteaza urechile si intestinele.
-        Se spala cu atentie si se curata toate membranele.
-        Se cresteaza transversal din doi in doi centimetri astfel incat marinada in care urmeaza sa il asezam sa poata patrunde in profunzime.
-        Se pregateste marinada amestecand intr-un vas 4 linguri ulei de masline cu 4 linguri de zeama de lamaie, o lingurita sare de mare, o lingurita oregano, o lingurita capere zdrobite si o lingurita de rozmarin proaspat.
-        Se omogenizeaza amestecul.
-        Ungem pestele pe toate partile si in interior cu marinada obtinuta utilizand o pensula de bucatarie dupa care il asezam in vas lasandu-l sa absoarba aromele pentru 30 de minute.

Intre timp pregatim legumele.
-        Taiem vanata in felii de jumatate de centimetru si le presaram cu sare de mare apoi le asezam pe un plan inclinat asa incat apa lasata sa se scurga.
-        Feliem si dovlecelul in acelasi fel.
-        Tamponam cu prosoape de hartie de bucatarie feliile de vanata apoi le ungem cu ulei de masline pe fiecare parte
-        Procedam in acelasi mod si cu feliile de dovlecel
-        Presaram oregano si amestecam usor asa incat sa nu rupem feliile si sa obtinem o distribuire uniforma a condimentului.

-        Punem gratarul pe flacara mare a masinii de gatit lasandu-l sa se incinga bine.
-        Frigem intai pestele, maxim 10 minute pe fiecare parte, intorcandu-l cu grija de pe o parte pe cealalta.
-        Se scoate pe un platou urmand ca pe gratar sa punem legumele.
-        Randuim feliile de vanata, dovlecel si rosiile cherry pe gratar avand grija sa nu aglomeram foarte tare suprafata acestuia
-        Acestea se coc nu mai mult de 3 minute pe fiecare parte, timp suficient ca sa se gateasca.
-        La final se vor asambla in portii portivite picurandu-se deasupra cativa stropi de ulei de masline pentru a ajuta la eliberarea aromelor.

NOTES

Ierburile aromatice in combinatie cu lamaia vor fi subliniate de  uleiul de calitate pastrand discret dar dominant gustul maslinelor dand pestelui o savoare unica.






luni, 3 aprilie 2017

Pesto cu spanac

Pesto - denumire generica pentru un super sos.
Adaugat pastelor, servit ca atare cu piine prajita, folosit ca sa se „dreaga” supa, servit cu carne de vita natur, peste, fructe de mare sau cu cartofi fierti, imbogateste gustul preparatelor adaugandu-le savoare.
Puteti sa cumparati pesto din comert dar nu va fi la fel de bun ca cel handmade pregatit in propria bucatarie.
Pasta patentata de genovezi, nu pentru ca au inventat-o ei dar sunt cei mai consecventi consumatori, are la baza busuiocul aromat insa in timp au aparut numeroase variatiuni pe aceeasi tema.
Una dintre acestea v-o propun eu, avand in vedere ca este sezonul spanacului: pesto cu spanac.
Va fi o forma apetisanta de a adauga spanacul in alimentatie pentru cei ce nu prea il agreaza altfel, o modalitate simpla si la indemana de a profita de beneficiile pe care le aduce consumul acestuia.





Va trebuie un mojar si cateva ingrediente simple:
- 250 grame spanac proaspat
- 25 grame seminte de pin
- 25 grame parmezan
- 25 grame pecorino (facultativ)
- 2 catei de usturoi
- 3 linguri ulei de masline extravirgin # Filippo Berio
- 1/2 lingurita sare de mare
- 1 lingurita zeama de lamaie (facultativ)



  • Daca nu aveti mojar folositi cu incredere un blender.
Metoda:
- Curatati usturoiul si puneti-l in mojar (blender) cu sarea.
- Zdrobiti pina obtineti o pasta
- Turnati o lingura de ulei si omogenizati
- Puneti frunzele de spanac, spalate si uscate cu hartie de bucatarie, si semintele de pin si zdrobiti din nou (amestecati prin pulsare in blender)
  • Daca va place un gust de alune prajite rumeniti usor semintele de pin
- Adaugati si parmezanul ras
  • Daca nu aveti branza pecorino (pentru un gust usor picant) dublati cantitatea de parmezan
- Pentru o consistenta mai cremoasa adaugati pecorino, restul de ulei si zeama de lamaie.
  • Se poate adauga si putin pesmet daca va place
- Omogenizati amestecul dupa care il puteti depozita in borcane sigilate in frigider.
  • In acest caz izolati pasta obtinuta turnand un strat de ulei de masline deasupra impiedicand alterarea acesteia prin contactul cu aerul la fiecare deschidere.